TRĂDAREA NAȚIONALĂ SAU CUM ROMÂNII RĂMÎN SĂRACI CU VOIA LOR

Este extrem de interesant cum românii acceptă, fără să crîcnească, să rămînă săraci în condițiile în care atît resursele României, cît și poziția ei geografică pot reprezenta un argument formidabil în favoarea prosperității românilor. Spun ,,românilor” și nu ,,României”, pentru că se vede clar ca statul român nu reprezintă întru totul interesele poporului român, ci, mai degrabă, interesele altor entități, fie ele state străine sau doar extensiile corporatiste ale acestora.

Îmi vin în minte două citate, unul mai vechi, în care ni se spune că ,,Munții noștri aur poartă,/ noi cerșim din poartă în poartă”!

Din păcate, cultura precară pe care românii o au, fie că este ea istorică, sau economică, ne face nu doar să fim o masă ușor manevrabilă, dar și una foarte ușor prostită de către anumite elite. Degeaba vin economiști consacrați să ne spună că lipsa capitalului național ne va duce din ce în ce mai jos, în sărăcie, pe majoritatea, iar minoritatea va crește și se va îmbogăți constant din asta, pentru că analfabetismul românilor – care se traduce nu prin a nu ști să citească, ci prin a nu înțelege ce citesc – este de-a dreptul sclipitor.

În fond, ce nu reușesc să înțeleagă românii care citesc, văd, dar nu știu să reacționeze?

– Dacă companiile multinaționale nu plătesc taxe, altele decît cele pe salarii, statul român devine un adevărat zbir pentru companiile românești private. Companiile care nu au protecție politică sau a Serviciilor, evident.

– Dacă ajungi să plătești apa, gazul, electricitatea și comunicațiile, unor companii străine, nu înseamnă deloc că statul român este mai bogat, sau că tu, române, ești mai bogat.

– Dacă resursele naturale care nu au fost nici ale lui Băsescu, nici ale lui Iohannis, sînt oferite străinilor, nu înseamnă că românii trăiesc mai bine, în ciuda a ceea ce ni se spune la TV. Ele sînt ale României, ale românilor, și este normal că, fie din redevențe, fie din taxe, exploatarea lor trebuie să se simtă cumva în buzunarul fiecărui român.

– Dacă evităm să ne folosim de poziția geografică, de potențialul nostru uman, în detrimentul altora, nu putem trăi mai bine.

Să le luăm pe rînd. Numai cine nu știe – și aici vorbim de o majoritate covîrșitoare – nu înțelege că taxarea companiilor pe cifra de afaceri este sigura cale de a obliga corporațiile să îndeplinească o condiție pe care chiar Europa o recomandă, și anume de a plăti impozite acolo unde obții profit. Nici o altă cale nu poate fi valabilă. Politicienii noștri nu o aplică, pentru că ei înșiși ar deveni țintele presei pe care fiecare român o soarbe dimineața, la prînz și seara, și căreia îi acordă credit total, fără măcar să gîndească. Tot ei, acei politicieni, fie direct, fie indirect, beneficiază de prezența acelor companii multinaționale, atît ei, cît și cei de prin Servicii, fie că pentru că firmele lor sau ale interpușilor au contracte bănoase, fie pentru că odraslele lor sînt angajate acolo. Prin urmare, pe cei care se opun reglementării fiscale și tratării companiilor multinaționale cu mai multă responsabilitate, îi acuz de trădarea intereselor poporului român.

În ultimii 30 de ani, cei care s-au perindat pe la putere au distrus cam tot ce putea să devină un concurent activ pentru companiile străine, europene sau nu. Cele care erau de interes și care făceau profit indiferent de starea economiei, au fost vîndute sau cedate contra unei șpăgi, companiilor străine. Apa, gazul, energia electrică și comunicațiile au fost vîndute. Total sau parțial. Cert este că, în acest moment, tot ce înseamnă utilități în România nu ne mai aparține, laolaltă cu resursele din pămînt. Și, pe lîngă toate acestea, au distrus și cam tot ce însemna capital bancar românesc, fie prin vindere, fie prin ,,căpușare” și aducerea la faliment. Și vorbim aici de marile lovituri pe care sistemul bancar românesc le-a încasat în ultimii 25 de ani. În acest mod, prin vinderea utilităților și a sistemului financiar, nu doar că am fost văduviți de un sistem propriu de finanțare, dar a fost pus puternic umărul la devalizarea țării. Iată de ce pe toți cei care au semnat vînzarea activelor companiilor românești care ar fi putut să contribuie la bunăstarea țării îi consider trădători ai intereselor naționale. Trădători ai României.

Atunci cînd Petrom a fost privatizat – în fapt, vîndut oarecum ieftin către OMV – s-au vîndut inclusiv resursele naturale, cele din pămînt, cu toate că ele nu erau nici ale lui Băsescu și nici ale vreunui politician român. Ele, acele resurse, erau ale României. Ei bine, nu mai sînt. Acum aparțin unui alt stat. Iar românul de rînd, cu toate că putea să beneficieze de acest dar pe care Dumnezeu l-a oferit României, fie prin taxe, fie prin redevențe, fie prin măsuri fiscale corecte, a rămas fluierînd a pagubă. Resursele pe care România le are în Marea Neagră vor fi la fel de inutile pentru români precum și alte beneficii pe care România le-ar fi putut avea. Așa că, pe cel care le oferă altora, în schimbul unei șepci, dar și pe cei din turma lui, îi consider trădători ai națiunii române.

Conform unor declarații ale ministrul ucrainean al Ener­giei, Aleksey Orzhel, datorită tranzitului de gaze rusești, în cinci ani Ucraina va cîștiga 15 miliarde de dolari, în medie trei miliarde pe an. Să ne amintim că în 2010 președintele Rusiei a propus în mod public ca România să devină o alternativă la modul de tranzit al gazelor spre Europa, în locul Ucrainei? Să ne amintim că am primit chiar oferta să devenim HUB de gaze, ceea ce însemna un imens cîștig pentru România? Atunci Traian Băsescu le-a rîs rușilor în nas, asemenea tuturor românilor, de altfel. Păi, dacă sîntem fuduli, atunci să nu ne mai plîngem că sîntem săraci. Poate că România, românii luați ca întreg, nu au înțeles importanța propunerii rusești, dar elita de la Cotroceni și de la Guvern, adică Traian Băsescu, premierul Emil Boc, Adriean Videanu (ministrul Economiei) și Sebas­tian Vlădescu (ministrul Finanțelor) nu s-a sesizat, dimpotrivă. Așa cum timpul ne arată, acești bandiți aveau grijă să fure poporul român, să își consolideze abuzurile din Justiție și să taie cu 25% veniturile românilor. Asta în loc să meargă la Moscova și să bată palma cu rușii pentru o căruță de bani. Lasă, că uite, Ucraina face 15 miliarde în 5 ani. În România, un km de autostradă costă între 3,5 și 8,5 milioane de euro. Cu 15 miliarde se puteau face, în medie, 2.500 km de autostradă, doar din banii luați din tranzit. În loc să fim mai bogați, sîntem săraci. De ce? Pentru că românii vor să fie săraci, pentru că votează cu ambele mîini trădători de neam și îi omoară fie fizic, fie mediatic, pe cei care se luptă pentru drepturile lor. Ce să ne așteptăm de la un neam care, în loc să îl pună în istorie acolo unde care a trădat și a fost spion dovedit al altor state.

România este săracă și va rămîne săracă, pentru că românii îi iubesc pe cei care îi trădează, pe cei care îi mint, pe cei care își bat joc de tot ce înseamnă a fi român. Lista celor care au trădat și trădează România este lungă, este actuală și toți cei care și-au bătut joc sînt în viață. Poate că, după ce vom fi oale și ulcele, urmașii noștri îi vor dovedi ca trădători, doar că atunci va fi mult prea tîrziu pentru noi, cei care acum sîntem contemporani cu ei, iar copiii lor își vor bate joc de țară și, implicit, de copiii noștri.

Române, nu te deștepta! Române, nu te ridica! Române, rămîi acolo jos, umil și sărac! Pentru că se pare că asta îți dorești cu adevărat.

Tano